Cât mai e ceasul?

E ora trei.
Sau nu e niciuna. E doar
Limba de ceas
De care mi s-a lipit sufletul
Ca o gumă.
Sau stai…suflet?
Încerc uneori să-l
Rod de pe os,
dar se desprinde greu.
Până vine iubirea cu
Fierăstraiele din ea.
Şi atunci ce?
Ascult până la ora şase
Cum ciocănitoarea albă
Îmi strică pieptul.
Împinge vena
În sus, sus de tot,
Să fac transfuzie cu sori.
Le iau toată căldura.
De-asta e vidul
Aşa rece?
Şi pe mine cât mă mai zgârie
Gheara asta de foc?
Până la ora nouă
Mă taie o respirare
Aproape de a mea.
O să tacă ceasul.
Îl sperie zbaterea mea.