Viermi de lumină

Mă strecor dincolo de
Hotarele retinei tale,
Îți fur lumină
Şi înserez totul
În veacu-mi obosit…
Apoi îți culeg zările
Ce dorm în iris,
Le semăn din nou
În carnea cerului
Ce-mi creşte pe tâmple…
Mă ascund printre nervi,
Lacom sorb de-acolo
Povestea razelor tale feroce
Ce muşcă şi ele din
Orbitorul meu animal!
În acelaşi potir se răsucesc
Viermii tăi de lumină
Cu viermii mei de lumină –
Şi scuipă luceferi
Peste molozul de-ntuneric!
Iată cum eterna dimineață
Ne mestecă uşor
Într-o pastă cerească,
Scurgându-se pe țărmul zeilor –
Apoi orizonturile albe
Pot bea în tihnă
Sfânta noastră respirare,
Căci noi am întunecat
Întunericul,
Am dat drumul izvoarelor
Stelare!
Cât simt lumina ta
În lumina mea…