Nespusã

Aş vrea sã-ţi spun povestea,
Durerea unei aripi,
Dar ea nu se vrea spusã, cãci
Ea este un eu
Şi eu m-aş spulbera-n pãmântul
Ce-o va înghiţi.
Frânturi de fraze ne-mplinite,
Sau, din contrã,
Prea împlinite,
Mai au curaj sã doarã,
Sã se zdrobeascã de pietre
Şi de ramuri.
Ah, povestea…clipa
Care îmi strânge pieptul
Şi-mi zgârie retina.
Ce stele şi pãmânturi
Or fi visat-o şi pe ea?
Şi ea de ce m-a visat pe mine,
Os servit la ospeţele de zei?
Pas frânt peste amurgul
Ce mã închide ca pe pleoapa
Ultimelor zãri?
Strigã-mi povestea
Ca sã mã pot desprinde
De-nveninatul rug…

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.